TVT (Examen zi)

Tetragramatonul (YHWH)

• cel mai frecvente nume în VT

• tradus de obicei prin „Domnul” (6.800 de ori)

• Forma prescurtată „Iah” este întâlnită mai ales în poezia ebraică.

  
  

Masoreții

• au adăugat la consoanele tetragramatonului vocalele cuvântului ’Adonai (Domnul).

• Acest lucru a fost un artificiu intenționat pentru a ascunde pronunția reală a Numelui divin.

• Scopul era protejarea Numelui lui Dumnezeu de folosire necorespunzătoare, în acord cu poruncile din Exod 20:7 și Levitic 24:11.

În anul 1520 - Galatinus

• interpretat greșit și a propus „Iehova”

• Varianta „Iehova” a rămas în uz în anumite cercuri religioase până astăzi.

  
  

 Specialiştii agreează ideea că Domnul este un nume care face referire la relaţia personală a lui Dumnezeu cu poporul Israel.

Mânia lui Dumnezeu este descrisă în ebraică prin patru termeni:

• supărare

• mânie

• indignare

• furie

Aceasta se manifestă în următoarele moduri:

Acte teofanice și naturale:

Violența furtunilor este folosită pentru a descrie mânia lui Dumnezeu asupra dușmanilor poporului Său.

Nediscriminarea față de starea de păcat:

Mânia nu vizează doar neamurile străine, ci se poate aprinde și împotriva propriului popor dacă acesta este „înrobit de nelegiuire” sau cade în idolatrie (Deut. 6:15).

Caracter pedepsitor și distructiv:

Dumnezeu este prezentat ca un Războinic sau Distrugător (șoded), care execută verdicte prin moartea întâilor-născuți sau nimicirea armatelor (Ex. 12:23; 15:3).

Temporalitate:

Deși poate părea fără sfârșit, mânia este adesea descrisă ca fiind „doar de un moment” în comparație cu îndurarea Sa (Is. 54:8-9).

Ordinea cărților:

• Biblia ebraică ultima carte: legătura cu reconstrucția postexilică

• VT ultima carte: Maleahi -> legătura cu Ioan Botezătorul și venirea lui Mesia

Secțiunile principale:

• Biblia ebraică: organizat în 3 secțiuni

• VT: organizat în 4 secțiuni

Conexiunea cu alte texte:

• Evreii conectează Biblia ebraică cu Mișna

• Creștinii o conectează cu Noul Testament.

Atât îngerii, cât și profeții ocupă rolul de mediatori și mesageri ai divinității:

Funcția de mesager:

Termenul pentru înger (māl’āk) înseamnă „trimis, mesager”, la fel cum profetul este un mesager al Cuvântului.

Transmiterea revelației:

Îngerul este adesea instrumentul revelației către profeți. Profeții, la rândul lor, primesc mesaje prin revelație pentru a le transmite destinatarilor.

Prezența în Consiliul Divin:

Profeții, prin inspirație, au acces la „Sfatul lui Dumnezeu”, spațiu populat de oastea cerească a îngerilor.

Instrumente ale voinței divine:

Ambii pot fi trimiși pentru a proteja credincioșii sau pentru a pronunța/executa judecăți asupra celor care încalcă voia lui Dumnezeu

Chipul lui Dumnezeu (ṣelem) și asemănarea Sa (dᵉmût) sunt termeni interschimbabili care definesc unicitatea omului față de restul creației:

Natura creației:

Omul este singurul „suflet viu” creat prin modelarea trupului din lut și suflarea directă a „suflării vieții” de către Dumnezeu; alte viețuitoare nu posedă această calitate specifică a originii duhului.

Moralitate și discernământ:

Chipul lui Dumnezeu presupune calități morale și discernământ (capacitatea de a identifica binele și răul), elemente care nu se regăsesc la animale.

Autoritatea delegată:

Spre deosebire de alte ființe, omul a primit mandatul de a guverna și stăpâni pământul, având capacitatea de a guverna lumea în tandem (bărbat-femeie) ca reprezentant al Creatorului.

Excluderea sexualității:

Sursele subliniază că „chipul lui Dumnezeu” nu presupune sexualitatea, deoarece și animalele au sexualitate, dar nu poartă chipul divin.