TSDP

1. Creatura lui Dumnezeu, făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu

   —>Nu este rezultatul unui proces evolutiv întâmplător, ci nașterea conștientă și planificată a lui Dumnezeu

2. Poartă chipul lui Dumnezeu, fiind astfel capabil să aibă o relație personală cu Dumnezeu.

3. Poartă în sine o dimensiune eternă - create pentru un destin veşnic

4. Ființă unitară - are nevoi spirituale și materiale

5. Omul a fost creat cu scopul de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a-L iubi și de a-I sluji

1. Evoluția naturală (Darwinismul):

   Omul a apărut prin hazard, selecție naturală și mutații, fără nicio intervenție divină.

2. Evoluționismul deist:

   Dumnezeu a creat doar prima materie de viață și legile procesului, apoi S-a retras, lăsând restul pe seama evoluției

   —> Dzeu implicare doar la inceput

3. Evoluționismul teist:

   • Dumnezeu a creat sufletul și l-a introdus într-o creatură existentă (primată) transformând această creatură în primul om

   • a creat în mod special natura spirituală a lui Adam

   • natura fizică a omului a fost rezultatul procesului de evoluție

4. Creaționismul progresiv:

   • O combinație de acte creatoare noi și procese evolutive

   • A creat ceva nou iar între aceste acte creatoare speciale, dezvoltarea a avut loc prin intermediul evoluției. (ex.: prima specie de wolf ⇒ evoluție direwolf, etc.)

   • omul a fost creat direct de Dumnezeu, nu a evoluat.

5. Creaționismul fiat:

   Dumnezeu a adus în existență totul printr-un act direct, unic și spontan

   —>intrun timp scurt

1. Dpdv. penticostal chipul constă într-un aspect atât natural cât și unul moral, dar nu fizic.

2. Teoria structurală: chipul lui Dumnezeu în om este identificat prin anumite caracteristici specifice precum cele fizice, psihice sau spirituale.

3. Teoria relațională: chipul și asemănarea omului cu Dumnezeu este identificat în relațiile pe care omul le realizează cu semenii și cu Dumnezeu.

4. Teoria funcțională: exercitarea stăpânirii omului asupra creației.

Trihotomismul:

• Trupul: Partea vizibilă și materială, comună cu restul creaturilor.

• Sufletul: Elementul psihologic, sediul rațiunii, al emoțiilor și al voinței.

• Duhul: Partea spirituală care permite perceperea realităților spirituale și relația cu Dumnezeu.

Dihotomismul:

• Elementul material: Trupul.

• Elementul imaterial: Sufletul sau spiritul, acești termeni fiind adesea utilizați ca sinonime.

Monismul:

• omul este o unitate categorică, nu un ansamblu de părți separate.

• Unitate indivizibilă: Termenii trup, suflet și duh sunt priviți ca fiind sinonimi.

• Existența post-mortem: Neagă posibilitatea unei existențe conștiente a sufletului separat de trup între moarte și înviere.

Teoria preexistenței sufletelor

• existat într-o stare anterioară și intră în trupul uman

• Fără suport biblic —> contrazisă de lipsa amintirilor

Teoria creației sufletelor

• Trup moștenit, suflet creat direct de Dumnezeu la concepție

• Explică absența păcatului moștenit la Hristos

• Susținută de texte ce-L prezintă pe Dumnezeu ca creator al sufletelor

Teoria traducianistă

• Trupul și sufletul create în Adam; transmise prin procreare

• Creația finalizată în ziua a șasea (nu se mai creează suflete noi)

• Ilustrează moștenirea naturii păcătoase și participarea la păcatul adamic

Când Ninge, Soarele Obosește Ușor.

1. Originea: prin neascultarea primilor oameni

2. Universalitatea

• neascultarea Adam ⇒ păcatul afectat întreaga umanitate

• toți morți spiritual

• rob legii păcatului

1. Surse principale: diavolul, firea pământească și lumea

2. Natura și caracterul:

• baza păcatelor este mândria care implică necinstirea lui Dumnezeu și lipsa închinării înaintea Lui

• păcatul reprezintă idolatrie și rezultă în patimi scârboase

1. Consecințele:

• toți sub mânia

• nu pot moșteni Împărăția

• izbăvire posibil prin Cristos

PISCU

1. Universalitatea: Toți oamenii sunt păcătoși

2. Sursele: Satan și inima omului

3. Influența și formele: acțiunile, motivațiile, sentimentele, starea inimii

4. Consecințele:

• înrobirea

• afecțiuni și boli fizice

• focul cel veșnic

1. Posibilitatea iertării păcatelor

• cu excepția Păcatului veșnic

CRIIS

1. Conștientizarea vinovăției

2. Rușinea și frica: semnalează moartea spirituală din pricina ruperii relației apropiate

3. Înstrăinarea reciprocă: Adam a dat vina pe Eva.

4. Înstrăinarea de Creator: Izgonirea din grădina Edenului

5. Sentințele divine pentru șarpe, Eva și Adam

Ion I Face Acum Exerciții Noi

1. Fuga de realitate și negarea păcatului

2. Autoînșelarea - se înșeală singur, alegând să creadă minciunile Diavolului și nu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu

3. Insensibilitatea - nu mai este sensibil la îndemnurile conștiinței și la mustrările Duhului Sfânt

4. Înrobirea

5. Egocentrismul

6. Neastâmpărul – lipsa de odihnă și de împlinire sufletească

1. Despărțirea de Dumnezeu:

   • Dumnezeu urăște păcatul, astfel că omul care trăiește în păcat este o urâciune pentru Domnul

2. Vina:

   • sentimentul de vinovăție si vinovăția înaintea lui Dumnezeu și este pasibil de pedeapsa divină

3. Pedeapsa:

   • poate fi pentru îndreptare sau pentru avertizarea păcătosului în timpul vieții pământești

   • există și avertismentul pedepsei veșnice pentru omul care nu se pocăiește

1. Moartea: fizică, spirituală, eternă

Supralapsarianismul alegerea este plasată deasupra (supra)

• Alegerea: Decretul de a-i mântui (alege) pe unii şi de a-i condamna pe alţii.

• Crearea: Decretul de a crea fiinţe umane.

• Căderea: Decretul de a permite căderea

• Asigurarea Mântuirii: Decretul de a asigura mântuirea celor aleşi.

Infralapsarianismul infra mai tărziu

• Crearea: Decretul de a crea fiinţe umane.

• Căderea: Decretul de a permite căderea

• Alegerea: Decretul de a-i alege pe unii şi de a-i condamna pe alţii.

• Asigurarea Mântuirii: Decretul de a asigura mântuirea celor aleşi.

Sublapsarianismul sub, dedesubt

• Crearea: Decretul de a crea fiinţe umane.

• Căderea: Decretul de a permite căderea

• Asigurarea Mântuirii pentru toți: Decretul de a asigura mântuirea suficientă pentru toți.

• Alegerea doar a unora: Decretul de a-i mântui pe unii şi de a-i condamna pe alţii

1. Teologiile eliberării

• Problemă: oprimarea și exploatarea claselor sărace de către cei puternici.

• Mântuire: izbăvirea/eliberarea din oprimarea socială și economică.

• Viziune: Dumnezeu este activ în lupta celor săraci (relevanța întrupării).

• Metodă: realizarea unei noi ordini sociale prin orice mijloc, inclusiv revoluție

  
  

1. Teologia existențială

• Problemă: existența neautentică (auto-orientare, fericire și siguranță prin efort propriu).

• Mântuire: trecerea la existența autentică (asumarea responsabilității și a adevăratului „EU”).

• Interpretare: Crucea ca moarte a egoismului, nu plată substitutivă.

• Metodă: „demitizarea” Bibliei pentru a găsi înțelesul real.

  
  

  1. Teologia evanghelică

• Problemă: relație ruptă cu Dumnezeu și natură umană alterată de păcat.

• Justificare: schimbarea statutului legal prin uniunea cu Hristos.

• Adopțiune: ajunge să se bucure din nou de favoarea Lui

• Transformare: regenerare (nașterea din nou) și sfințire progresivă.

• Perseverare: stăruirea în credință până la capăt prin harul lui Dumnezeu

• Finalitate: glorificarea (desăvârșirea naturii spirituale după moarte)

1. Etapa umilirii care cuprinde

• Întruparea

• moartea

• coborârea în Hades.

1. Etapa glorificării care cuprinde

• Învierea

• Înălțarea,

• așezarea la dreapta Tatălui și

• a doua venire

Socianismul

• Jertfa lui Isus: exemplu perfect de devotament și dedicare.

• Respinge ideea de substituție a păcătosului.

• Păcatul lui Adam l-a afectat doar pe el singur

Teoria influenței morale

• Hristos nu a făcut plată sacrificială

• Isus I-a arătat omului măsura deplină a dragostei lui Dumnezeu pentru el

• Scopul jertfei: să înmoaie inima omenească şi să o conducă la pocăinţă.

• Moartea lui a făcut posibil:

  • Nevoia de o deschidere faţă de Dumnezeu

  • O conştienţă a păcatului personal şi o pocăinţă care să rezulte din această conştienţă

  • Nevoia de inspiraţie

• Analiză critică:

  • Isus este prezentat ca suferind împreună cu păcătoşii şi nu pentru păcătoşi

  • totuşi omul a ştiut că Dumnezeu îl iubeşte cu multă vreme înainte de Hristos

  • contrazice afirmaţiile Scripturii că dreptatea lui Dumnezeu trebuie ca să fie satisfăcută înainte ca El să poată ierta

  • Se minimalizează trăsături cum sunt justiţia şi sfinţenia lui Dumnezeu

  • greu de explicat mântuirea credincioşilor din Vechiul Testament, n-au avut această lecţie demonstrativă a dragostei

Teoria guvernamentală

• Accent pe justiția divină și menținerea legii morale.

• Scopul jertfei Lui: pentru iertare și păstrarea structurii guvernării morale.

• Moartea Lui ne-a arătat ce ne va obliga justiţia Lui să suferim dacă persistăm în păcat.

• Substituire penală simbolică (spectacol menit să oprească omul de la păcat)

• Analiză critică:

  • Lipseşte o bază scripturală clară pentru susţinerea teoriei guvernamentale

  • nu explică de ce exemplul a trebuit să fie o persoană fără păcat

  • Contradictoriu cu pasaje care afirmă substitutivitate

  • Se bazează pe norma bine acceptată de societate. Dumnezeu trebuie să pedepsească păcatul nu doar să facă o prezentare simbolică a justiţiei sale

Teoria răscumpărării

• victorie asupra forţelor păcatului şi ale răului

• răscumpărarea a fost cerută de Satan, plătită lui şi acceptată de el

• Preț plătit diavolului (sângele lui Hristos) pentru eliberarea omului.

• „Înșelarea” lui Satan:

  • a crezut că poate fi domnul sufletului lui Isus

  • nu a înţeles că omenirea parţial eliberată prin învăţăturile şi minunile lui Isus va fi eliberată complet prin moartea Sa

  • divinitatea ascunsă sub umanitate (cârligul în momeală)

• Deficiențele teoriei:

  • Dumnezeu nu poate fi considerat ca fiind dator diavolului

  • metodă de înşelătorie pentru a-l înşela pe înşelător nu-I poate fi aplicată Lui

  • diavolulul devine personajul central

  • nu vorbeşte de esenţa puterii diavolului care este blestemul şi condamnarea Legii

Teoria satisfacerii onoarei lui Dumnezeu

• Păcatul: a nu-I da lui Dumnezeu ce I se cuvine şi în felul acesta Îl dezonorăm pe El.

• Cererea satisfacției: Dumnezeu cere din cauza lezării onearei lui o satisfacţie adecvată pentru a-şi păstra onoarea

• Necesitatea unei compensări („satisfacție suplimentară”) pe care doar Dumnezeu-Omul o putea oferi. ⇒ ispășirea

• Dumnezeu nu poate să-i pedepsească pe toţi oamenii. ⇒ unii trebuie mântuiţi pentru a compensa pierderea îngerilor căzuţi.

• Deficiențele teoriei:

  • se bazează mult pe logică

  • Accentul este pus mai mult pe onoarea lui Dumnezeu decât pe sfinţenia Sa.

  • substituire în termeni mai mult cantitativi „despăgubire suplimentară”, decât în termeni calitativi.

1. Depravare totală:

   • Toţi îşi încep viaţa cu păcatul originar,

   • omul este incapabil total să facă voia lui Dumnezeu (Efeseni 2:1-3).

2. Predestinare necondiţionată:

   • Dumnezeu este suveran, omul nu-L poate judeca pentru ceea ce face

   • Alegerea = cauze și nu efectul credinței.

   • Alegerea este eficace, cei aleşi vor ajunge negreşit la credinţă şi vor persevera

   • Alegerea este din veşnicie, este necondiţionată şi neschimbătoare.

3. Ispăşire limitată:

   • Hristos prin moartea Sa pe cruce a făcut ispăşire doar pentru cei aleşi.

4. Har irezistibil:

   • Cei aleşi nu se pot opune harului divin.

5. Perseverarea sfinților:

   • Cei aleşi nu mai pot cădea niciodată.

• se referă la aplicarea lucrării mântuitoare a lui Hristos la viața omului în scopul mântuirii sale.

• Subiectele tratate în general cuprind:

  • alegerea

  • chemarea

  • regenerarea

  • credința

  • pocăința

  • convertirea

  • justificarea

  • sfințirea

  • glorificarea