TNT

• Nascut: 7 î.Hr

• Elisabeta rudă cu Maria -> mătușă/versișoară

• 
  

1. Natura Împărăţiei: Politică vs. Spirituală

• În Iudaism:

  • intervenţie decisivă a lui Dumnezeu în istorie,

  • restaurarea bunăstării politice a Israelului

  • eliberarea de sub dominaţia străină (romană)

  • Exista un puternic element naţionalist şi terestru.

• Isus:

  • Împărăţia este prezentată ca o putere dinamică şi spirituală.

  • nu este un domeniu geografic delimitat, domnia lui Dumnezeu în inimile oamenilor

  • Isus a respins ideea instaurării Împărăţiei prin forţă sau sabie (viziunea zeloţilor), promovând în schimb calea păcii.

2. Momentul venirii: Viitor vs. „Deja, dar nu încă”

• În Iudaism:

  • realitate viitoare -> descendent al lui David, fie ca o intervenţie apocaliptică ce va pune capăt veacului actual pentru a instaura „veacul viitor”.

  • rabini: Împ. deja prezentă prin Tora

• Isus:

  • Împărăţia „a ajuns la voi” (este deja prezentă în persoana Sa şi prin minunile Sale)

  • dar va avea şi o împlinire escatologică la sfârşitul veacului. Ea invadează veacul vechi sub formă de „taină” înainte de victoria finală.

3. Vizibilitatea: Semne izbitoare vs. Caracter ascuns

• În Iudaism:

  • semne cosmice spectaculoase care să anunţe „Ziua Domnului” şi instaurarea vizibilă a Împărăţiei.

• Isus:

  • „nu vine în aşa fel ca să izbească privirile” (nu poate fi observată prin semne exterioare în prezent)

  • caracter ascuns, fiind comparată cu un grăunte de muştar sau cu aluatul – începuturi mici şi tainice care cresc din interior.

4. Condiţiile de intrare: Naţionalitate vs. Transformare etică

• În Iudaism: Mulţi considerau că apartenenţa la poporul Israel (descendenţa din Avraam) şi respectarea rituală a Legii sunt suficiente pentru a avea parte de Împărăţie.

• Isus:

  • condiţionată de o transformare etică radicală

  • pocăinţă (metanoia), de credinţă şi de o neprihănire care o depăşeşte pe cea a fariseilor.

  • Isus a subliniat că apartenenţa genealogică nu este suficientă şi că „vameşii şi ostaşii” pot intra în Împărăţie înaintea liderilor religioşi dacă se pocăiesc.

5. Raportul cu cei păcătoşi: Separare versus Coexistenţă

• În Iudaism:

  • purificare imediată, prin care cei păcătoşi să fie eliminaţi, formându-se o comunitate pură a celor sfinţi.

• Isus:

  • societate mixtă, unde „grâul” (fiii Împărăţiei) creşte împreună cu „neghina” (fiii celui rău). Separarea radicală este amânată până la consumarea escatologică

• crescut de Esenieni

  • lăsat de părinți ptr. educație (Josefus)

  • adoptat ->orfan (părinți învârstă)

• Pustia Iudeii - locul slujirii - legătură cu Com. Quumran

• Esieni mâncau Miere și lăcuste

• Escatologia asemănătoare

• Legatură între ritual spălării Com. Q. & Botezul lui Ioan

• Ev. nu fac legătură bzw. referire la Com. Qumran

• Botezul lui Ioan - spălările Com. Qumran

  • Botezul lui Ioan = irepetabil & spre iertarea păcatelor

  • Ritual Com. Q. = purificare trupului

• Ioan permite botezul și neamurilor - Esieni credea că doar ei sunt rămășița

• Dieta lui Ioan era practicată și de călătorii prin deșert

Conform Maleahi tăcerea înceta odată cu venirea lu iIlie-> Isus & primi creștini asocează venirea lui Ilie cu lucrarea Ioan Bot.

1. Venirea iminentă a Împ. lui Dzeu

   • veacul nou -> în scurtă vreme

2. Iminentă judecății severe a lui Dzeu asupra lumii/ & Israel necredincios

   • venirea împ. = judecata -> severă

3. Necesitatea pocăinței de păcate șî trans. etică

   • prin pocăință înțelege:

     • mărt. publică a păcatelor

     • trans. morală - fapte vrednice de pocăință

   • nu descența din Avram, ci pocăința scapă de judecată -> liderii rel. corupți pier -> vameși etc care se pocăesc nu

4. Botezul în apă în vederea iertării păcatelor

   • pecetluire vizibilă a pocăinței

   • păcatele sunt iertate datorită pocăinței nu a botezului -> botezul = expresie a pocăinței -> refuzul botezării lid. reli. că nu sau pocăit

5. Venirea “Celui ce vine după mine“

   • ev. Ioan accentuează cel mai mult aspectul hristocentric (nu eu sunt Mesia, Mesia vine în curând etc.)

   • glasul ce strigă în pustie -> Isaia 40

Ioan afirmă: Iată Mielul lui Dzeu care ridică păcatul lumii

1. Isus vine în Nazaret să fie botezat de Ioan în Iordan

2. La ieșire din apă în timp ce se roagă cerurile sau deschis

3. Duhul Sf. sa coborât în chip trupesc ca un porumbel peste el

4. Glasul din cer: tu ești Fiul Meu preiubit în tine îmi găsesc toată plăcerea Mea

Explicații:

1. Isus avea nevoie de pocăință -> botez al pocăinței

2. A aprobat lucrarea lui Ioan fiind din partea Domnului - predarea ștafetei

3. Explicația bis. primară: a vruat să mulțumească pe Maria

4. Semn al începutul lucrări Sale -> Afirmația publică că e Fiul lui Dumnezeu

5. Isus a realizat cine este și scopul venirii în lume

6. Sublinarea importanței botezului și instituirea lui pentru cei ce dorea să intre în împ. -> mai tărziu poruncit uceniciilor

7. Identificare cu cei păcătoși, pentru măntuirea cărora a venit în lume

“Se cade să împlinim to ceea ce trebuie împlinit“

• “să împlinim“ = Isus + ucenici -> identificare cu păcătoși

• dacă se referă la El și Ioan -> numai merge argumentul

1. în relatarea lui Luca Duhul este asociat cu rugăciunea şi nu cu botezul

2. Isus nu S-a rugat înainte de a fi botezat, şi nici în timpul botezului, ci după săvârşirea acestuia

3. în toate cele trei relatări sinoptice primirea Duhului de către Isus a fost ulterioară botezului

Teza:

Isus la botez a devenit Fiul lui Dumnezeu bzw. sa dat seama de calitatea Sa de Fiul -> “Tu ești fiul meu preiubit…“

CONTRA:

1. Este numit Fiul lui Dumnezeu deja de Inger -> Maria

2. Este conștient de calitatea Sa de fiu -> dialog cu Ioan Bot. “Eu am nevoie să fiu botezat de tine…“

3. Și pe muntele transfigurării -> declarație cu privire la calitatea Sa de Fiu -> beide mal se confirmă statutul care deja îl avea

   
   

• Mat 5-7:29

• grupuri mici de ziceri despre ucenincie care Isus le-a predicat în diferite momente ale activității Sale

  -> legile împ. lui Dumnezeu

  -> pricincipii care modelează caracterul copiilor Săi

1. Oameni cu deficienţe intelectuale sau psihice ❌

   • nu vor fi condamnați -> nu au putut rüspunde Evangheliei

2. Orientat înspre sărăcie şi nu înspre îmbogăţire ✅

   • nu tot caută să aibă mai mult -> mulțumitori cu strictul necesar -> ajută pe alți cu srplusul

3. Om care se vede fără merite în vederea mântuirii, smerit cu inima ✅

   • recunoașterea sărăciei spirituale -> mântuire doar datorită Harului

4. Om liber de robia lucrurilor şi lipit de Dumnezeu ✅

   • are în jurul lui toate lucrurile, dar în interiorul lui doar pe Dumnezeu

• tristețea pocăinței, nu că ai pierdut ceva

• întristarea la auzirea venirii judecății și pocăință

• cei ce își plâng păcatele/imperfecțiunile vor fi avea parte de mângâierea iertării lui Dumnezeu

• înterpretat in contextul Psalmului 37 “Cei blănzi moștenesc țara,…“ -> cel neîndreptățit nu se răzbună ci se încrede în Dzeu

• dependent de o autoritate superioară -> lepădarea de sine/ego

2 interpretări posibile:

1. ferice de cei care flămânzesc şi însetează pentru că vor să fie neprihăniţi” ❌

   • suferă lipsuri și persecuție pt. că vor să fie neprihăniți -> Ev. 11 (uciși cu pietre, prigoniți,…)

2. „ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire (înaintea lui Dumnezeu)” ✅

   • Isus pâinea vieții, dacă însetează să vină și să bea, Ioan 4 etc. -> contextul doctrinei justificării prin credință -> cei care vor să fie eliberați de vină înaintea lui Dumnezeu

• oferă ajutor în dragoste celor care trec prin nevoi

• inima = centrul de comandă al întregii noastre vieți

• inima curată = absența impurităților

• Isus confruntă religia exterioară - fariseii

  
  

Traducere: „ferice de făcătorii de pace, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu”

Semnificație dublă:

1. Situaţiei de viaţă în care se găsea Isus

   • dezaprobarea indirectă a miscării zeloțiilor care nu acceptau jugul romaniilor și provocau răscoale

   • împ. lui Dzeu nu se instaurează prin violență -> fii păcii se încred în Dumnezeu nu în acțiunile lor violente

2. Aplicaţia pentru vremurile noastre

   • Fiul lui Dumnezeu nu va provoca niciodată conflicte în jurul -> făcător de pace

• Umbra fericirii viitoarea are menirea să afecteze atitudinea noastră în timpul prigoniri

• trăirea în lumea terestră cu gândul lumii cerești

• influența morală & spirituală în lume

  • conservarea -> oprește stricăciunea

  • dea gust prin: vorbire, umblare etc.

• pierderea gustului = pierderea misiunii

2 seminificații:

• sarea pentru cuptoarele de pâine -> aruncată după 15 ani

• sarea pusă pe alimente

• gândurile, ura, abuzul verbal etc sunt tot atât de păcătoase ca crima

• relația corectă cu semenii = mai presus de decât aducerea jertfelor

  • pelerinaje 3x pe an - bărbați aduceau jertfe

totul pornește din interiorul omului

• Ochiul, mâna, piciorul, sunt mădulare ale unui singur stăpân: inima -> Cum porunceşte stăpânul, aşa execută robul.

scoate ochiul, taie mâna etc.

• identificarea intermediului care introduce păcatul în interior + îndpărtare

mâna drept , ochiul drept

• în lumea iudaică: energia activă a omului este concentrată în partea dreaptă a corpului -> ev. Matei scrie iudeiilor -> marcu nu specifică partea dreaptă -> scrie creștinilor romani

2 scoli

• Hillel: permitea divorțul pentru orice motiv

• Shamai: numai din cauza unei ofense majore

ceva rușinos

• Isus a citat dintro variantă rabinică prescurtată

  • -> în Deutronom 24 scrie: divorțul este permis dacă bărbatul a “descoperit ceva rușinos“

• uni interpretau acest ceva rușinos: nu îi place cum gătește femeia, femeia numai era frumoasă etc

clauza care permite divorțul

mai multe interpretări:

1. porneia = sinonim pt. adulter -> adulterul este sigura permisiune

2. porneia = păcatul sexual în perioadei logodnei -> erau deja considerați căsătoriți (Iosif & Maria)

3. porneia = căsătorii neegitime între rude -> VT: dacă se află că spția îi rudă apropiată -> incest -> divorț

4. porneia = modul de viață continu/persistent

• Isus interzice jutrământul -> sinceritate!

Societatea Iudaică

• Jurământul pe cer și pământ = evitarea jurământului în numele lui Dumnezeu

• Isus arată:

  • juratul pe cer -> cer = tronul lui Dumenzeu

  • juratul pe pământ -> = așternutul picioarelor Lui

  • juratul pe cap -> = creația lui Dumnezeu

  • juratul pe Ierusalim -> = cetatea lui Dumnezeu

Legea VT

• asigura că pedeapsa este dreaptă/pe măsura faptei -> limita răzbunarea

NT

1. lovirea peste obraz

   • ofensă foarte mare (mai ales obrazul drept) -> jignitor/ ofensator

   • lovitură cu dosul palmei

2. lăsarea hainei și camașei

   • cămașa = haină de corp -> înterzis luarea iei prin Lege

   • mesaj: lașă chiar cea ce omul rău nu poate obține pe cale legală

3. silirea să mergi o milă

   • lege romană: oameni putea fi obligați să care poveri etc. -> Simon din Cirena

4. întoarcerea spatelui celui ce cere

   • ajutor celor ce trec prin situați de urgență

omenirii cunoaşte trei legi cu privire la relaţiile dintre om şi om :

1. legea junglei: răzbunare nelimitată, dacă-ţi rupea cineva un dinte, tu îi rupeai lui atâţia câţi puteai,•

2. legea Talionului: sau Legea lui Moise, prevedea răzbunare limitată; dacă îţi rupea cineva un dinte, aveai şi tu dreptul să-i rupi unul

3. legea dragostei: bunătate nelimitată.

aproapele meu

• sociatate: israelitul sau cel din cercul tău religios

• Isus: fiecare om

a îmbrățișa cu dragoste

• a saluta pe cineva -> fariseii avea saluturi care practicau numai între ei

• nu existau asigurări

• “nu suna cu trâmbița înaintea ta“

  • în sinagogă fariseii anunțau cu trâmbiță dacă cineva făcea milostenie mare

  • sau pe drumul de la Templu la sinagogă -> un suflător mergea înaintea celui ce aducea darul

• Fariseii se rugau indiferent de locul unde se găseau, când er orga de rugăciune -> ca în islam

  
  

Allgemein:

• 2 părți:

  • legat de gloria lui Dzeu

  • legat de nevoile oamenilor (spir. și materiale.)

1. „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească Se Numele Tău;“

   • Dzeu = Tatăl nostru -> înfiere

   • Dorințele noastre în rugăcciune să fie legate de slava și onoarea lui Dzeu

2. „vie împărăţia Ta; facă Se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.“

   • împ lui Dzeu are 2 aspecte:

     • interior

       • neprihănire: atitudinea față de Dzeu

       • pace: atitudinea față de semeni

       • bucurie: starea noastră lăuntrică

     • exterior: Biserica

3. „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă ne o nouă astăzi;“

   • trebunițele vieții

   • arată dependența de Dzeu

4. „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;“

   • ?? s.31

5. „şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte ne de cel rău.“

   • Ispita vine din natura noastră păcătoasă sau din partea divolului

6. “Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci.“

   • o declarați, o adorare,o mulțumire a omnipotemței lui Dzeu

1. Jertfa lui Isus pentru păcatele noastre

2. Pocăinţa noastră, însoţită de mărturisirea păcatelor

3. Iertarea celor care ne greşesc

Fariseii posteau 2x pe săptămână: luni & joi

Definiţie:

Abţinere voluntară de la mâncare pentru o anumită perioadă de timp cu un scop spiritual bine definit

VT:

• Dzeu a poruncit postul (Ioel, etc.)

• Oameni au postit (Moise, Ezra etc.)

• Au vestit un post (Ezra, etc.)

NT:

• Isus

• Ana

• soi de draci

• în cadrul familiei (abstinența sex)

Feluri de post:

1. Negru -> Estera

2. Obișnuit (cu apă)-> Isus

   1. “n-a mâncat” , la final a flămânzit nu însetat, ispitit cu pâine nu apă

3. Parțial (anumite alimente) -> Daniel

Ce realizează postul:

1. Smerenia Personală

2. Disciplinarea trupului

3. Reducerea puterii firii noastre pământești

4. Mișcă inima lui Dzeu

5. Putere asupra demonilor

6. ascută sensibilitatea spirituală

7. aduce intervenția lui Dzeu

• Ochiul = reprezentant al atitudinilor minții

• Ochiul rău = gr. ochi simplu -> fără gânduri rele ascunse

• Ochiul bun = a se uita chiorâș

• e vorba de relațiile din Biserică

• este vorba de o judecată distructivă:

  • nu păcat

  • încredințări personale -> opinii diferite în chestiuni neesențiale

Motivele interdicției:

1. Ca să nu fiți judecați

   • Judecându-ne pe noi înşine, ne pregătim pentru judecata finală

2. V-i se va face cum aţi făcut

   • cum acţionăm vom fi trataţi de către Dumnezeu -> ne stabilim singuri măsura de la judecata de Apoi

3. Se poate să greşeşti în judecata ta şi astfel să fii un făţarnic

   • e vorba despre înţelegeri diferite

   • fiecare are un defect de vedere nu este unul să vadă totul bine

4. Judecăţile din cadrul comunităţii creştine expun biserica în faţa celor din afara ei

   două interpretări:

   1. Interpretarea misionaristă:

      • Cân dăm peste oameni depravați -> nu suntem obligați să propăvăduim Evanghelia -> scuturăm praful

   2. b) Interpretarea eclesiologică:

      • Conflicetele din bisericü ajung la urechea celor necredincioși / un creștin se sfătuieste cu un necredincios despre conflictele din biserică -> batjocor la adresa bisericii

Luca vs Matei:

• Matei: pâine-piatră; peşte-şarpe

• Luca: pâine - piatră; peşte-şarpe; ou-scorpie.

• Matei „Tatăl va da lucruri bune celor care i le cer”

• Luca „Tatăl va da Duhul Sfânt celor ce i-l cer”

2 Interpretări:

• General: Cere de la Dumnezeu putere pentru a trăi după principiile enunţate în predica de pe munte.

• Contexul judecății: cereţi lui Dumnezeu ca paiul din ochiul vostru să nu devină bârnă / eliberare de înțelegerea defectoasă de care dipinde pacea

Ideea principală este: nu poţi fi desăvârşit, dar poţi să te rogi. Lucrul acesta te va aduce pe drumul cel bun

• Încheierea pasajului prin pildele ăstea

• 2 căi = examinarea prețului mărturisiiri de credință

• 2 pomi = cercetare dacă viața ni sa schimbat (roade)

• 2 case = adevărata credință în Isus care rezistă lafurtunile vieți și judecată finală

• Varianta lui Luca = mai scurtă

  • Multe dintre cuvintele lui Isus pe care Matei le adună în Predica de pe Munte sunt așezate de Luca în alte părți ale Evangheliei sale

2 explicați dece matei le conține în predica de pe ,umte și Luca nu

1. Isus afirmă aceleași cuvinte de mai mult ori

2. Matei a făcut o clasificare sistematică a învățăturii lui Isus

Diferențe

• Matei nu include “vai“-urile ca contrabalansare a binecuvântărilor

• călăuzitorul orb apare în Matei în alt pasaj, în luca în predica de pe podiș

• afirmație despre relație ucenic- învățător apare în Matei în alt pasaj, în luca în predica de pe podiș

Apare cel puțin sub 4 forme:

1. Yahveh este Împărat

   • în ceruri

   • pe pământ

   • peste poporul Israel și națiuni

   • este veșnic

2. Yahveh - Împăratul vine pe pământ, angajându-se în istorie

   • intervenți

3. Ziua Domnului – aşteptarea escatologică

   • catastrofă cosmică -> cauza = apostazia poporului lui Dzeu și neleguirea popoarelor

4. Transformarea etică – Ceruri noi şi un pământ nou

   • speranță numai pentru cei care se pocăiesc de păcate -> rămășița cerdincioasă

   • nu Israel ca națiune -> Israelul spiritual

După întoarcerea din exilul babilonian, evreii așteptau venirea Împărăției lui Dumnezeu, dar aceasta întârzia, iar poporul ajunsese sub stăpâniri străine. Din această dezamăgire au apărut mai multe înțelegeri ale Împărăției:

Iudaismul apocaliptic

• împ. lui Dzeu = în veacul viitor -> până atunce așteptare în suferință

• Com. Qumran: așteptau sfârșitul veachurilor -> luptă între îngerii + “fii luminii” vs. “fii întunericului”

  
  

Iudaismul rabinic

• împ. lui Dzeu = deja prezentă prin Tora -> în veacul prezent supunerea este voluntară, în veachul viitor Dzeu va impune tuturor națiunilor

Zeloți

• grăbirea împ. lui Dzeu cu sabia

Pe vremea lui Isus

• așteptau intervenția în cadrul istoriei a lui Dzeu -> care aduce bunăstare, pace și eliberare de vrăjmași lui Israel

2 înterpretări:

1. Expresile nu sunt sinonime ❌

   • împ. lui Dzeu -> sublinează aspectul prezent al Împ. Dzeu

   • împ. cerurilor -> viitorul escatologic al Împ.

2. Expresi sunt sinonime ✅

   • Argumente de ce foloseșt ambele:

     • evitarea pronunțări numelui DZEU -> iudei

     • expresia “împ. cerurilor“ se folosea în cercurile rabinice

     • nu totdeauna când se foloseste “împ. cerurilor” este vorba de viitorul escatologic al Împ și invers

       
       

1. Ioan propăvăduiește -> împ. este apropape

2. Isus continuă mesajul lui Ioan -> împ. este gata să se arate

   • Ioan credea că va fi în veachul viitor

   • Isus: deja dar încă nu - manifestare deja acuma pe pământ

3. Cei 12 uceninci -> împ. este apropape

• împ. lui Dzei se suprapune cu veacul acesta -> puterea diniamică a împ. este deja prezentă printre oameni

Se vede ex. prin:

1. Miracole

2. Exocizările demonilor

1. judecata a început deja

2. taina împ. este ascunsă pentru cei cu inima împietrită -> cei care caută motive să-l învinuiască

3. pentru ucenici pildele au scop: ilustraiv, desctriptiv

Context:

Existau tentative de a forma comunității mesianice pure (fariseii, esieni etc)

Învățătura:

împ. Dzeu a venit în lume fără ca să facă o separare a oamenilor

• separarea se face la consumarea escatologică/ sfărșitul veacurilor

-> indemn la răbdare

interpretarea alegorică

Uni cercetători spun că Matei a interpretat așa și a pus cuvintele în gura lui Isus -> noi credem că Isus chiar a interpretat așa

Asemănare cu pilda neghinei

Învățătură

• coexistență bine și rău -> separare finală la consumarea escatologică

• este vb de misiunea lui Isus nu a bisericii

  • Argument contra Biserică: Dacă este vb de biserică atuncea nu am avea voie să anulăm ereziile, ci ar trebui lăsate pînă la consum. escatologică

2 idei:

1. Contrastul dintre începutul firav şi finalitatea grandioasă

   • inceputul misiunii lui Isus era diferit de așteptarea iudeilor cu privire la vremurile mesianice -> grup de ucenici slabi

   • -> spulberă îndoielile

2. Creşterea anticipată

   • era clar că dintro sămânță mică crește acest pom mare -> nu era surpriză

   • -> asigură dezvoltarea împ. escatologice

Asemănătoare cu pilda muștarului:

• începutul firav, se dezvoltă în împ. escatologică

1. Biserica nu este Împărăţia

   • Biserica = communitatea de oameni

   • Împărăția = domnia dinamica lui Dzeu pe pământ

   • 2 cercuri concentrice: împ -> cercul amre, biserica -> cercul mic

2. Împărăţia creează Biserica

   • Matei se refera la biserica locală, nu cea nevăzută/spirituală

   • Misiunea lui Isus a creat o comunitate -> biserica -> biserica este amestecată (Iuda a fost printre ucenici)

3. Biserica este instrumentul Împărăţiei

4. Biserica este custodele Împărăție

   • “cheile Împărăţiei” = adevărurile spirituale primite de către Petru prin reveleţie -> adevăruri pe baza cărora se va construi Împărăţia lui Dumnezeu.

   • Prin aceste adevăruri revelate, Petru va putea să-i conducă şi pe alţii prin uşa revelaţiei şi astfel vor devenii şi ei “fii ai Împărăţiei”.

dezvoltare progresivă a conceptului de Împărăţie:

1. Prezenţa Împărăţiei ca domnie dinamică a lui Dumnezeu

   • împ. a venit deja prin misiunea lui Isus

2. Anunţarea „h` basilei,a tw/n ouvranw/n”ca domeniu viitor

   • Tatăl nostru: ucenici învață să se roage pt. venirea împ.

   • Asemănarea cu copii: eveniment viitor - se va intra

   • Fii lui Zebedei: eveniment viitor - poziția în împ.

3. Împărăţia în “veacul acesta” şi în “veacul viitor”

   • Isus a vb în armonie cu concepția iudaică:

     • veacul acesta și veacul viitor

   • sfărșitul veacului = moment care încheie veacul acesta -> consumarea escatologică -> separarea celor buni șî răi

4. Consumarea escatologică – discursul de pe Muntele Măslinilor (24:1-25:46)

• nächste Kartei

asociată cu următoarele elemente:

1. Consumarea escatologică e asociată cu venirea Fiului Omului

   • venirea Fiului Omului -> sfârșitul veacului acestuia, începutul veacului viitor

2. Consumarea escatologică se suprapune cu sfârşitul veacului

3. Consumarea escatologică e asociată cu o serie de evenimente prevestitoare

   • războaie, cutremire, foamete, epidemii, persecuție, etc.

4. Consumarea escatologică va fi un eveniment spectaculos, cu caracter apocaliptic

   • schimbarea ordinii naturii și universului (soarele luna se întunecă)

5. Consumarea escatologică va fi un eveniment neaşteptat, surprinzător

   • asemănarea cu vremea lui Noe

6. Momentul consumării escatologice nu poate fi cunoscut de către nimeni

7. Consumarea escatologică e asociată cu judecata şi aşezarea veacului nou

   • separarea celor buni de răi -> societatea mixtă încetează

8. Consumarea escatologică urmează să fie amânată o vreme

   • există tenisiuni între iminența și amânarea escatologică

   • iminența împ. = sfârșitul veachului vechi și inaugurarea veacului acesta

   • consumarea esc. spiritual: învierea lui Isus

   • consumarea esc. istorică: va avea loc la sfârșitul veacului

9. 
   

6 referințe legate de așteptarea iudaică a împ lui Dzeu:

1. Grupare pe lângă templu ->Simion și Ana

2. Introducerea pildei minelor: “credeau că împ. lui Dzeu are să se arate în dată“

3. Iosif din Arimatea: “aștepta și el împ. lui Dzeu“

4. Ucenicii spre Emaus: “noi credeam că el este acela care va izbăvi pe Israel“

5. etc

• vine în mod ascuns /discret -> treci pe lângă ea dacă nu ești atent

4 moduri prin care este sugerat de Luca caracterul ascuns:

1. Concenptul de vestire

   1. Mesajul inaugural al lui Isus: citeste Isaia 61 dar nu proclamă în mod direct arătarea împ.

   2. Reacția a lui Ioan Bot. și uceniciilor lui: “spuneți lu Ioan ce ați văzut și auzit“

   3. Trimiterea celor 12

2. Rugăciunea „Tatăl nostru” şi împlinirea

   • S.76

3. Identitatea lui Isus recunoscută de către Petru

   • nu totți au descoperit identitatea lui Isus

4. Mesajul pildelor din S.77

5. Luca 17:20-21- Întrebarea fariseilor cu privire la venirea Împărăţiei

   • împ. nu este însoțită de semne premergătoare pentru că este deja aicea prin Isus

   • 2 interpretări: “Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

     • înăuntrul vostru

     • în mijlocul / la dispoziția voastră✅

     -> Isus vb fariseiilor care nu credeau în el, deci nu putea să însemen “înăuntrul vostru“

2 aspecte:

1. Miracolele lui Isus:

   • prima parte a Ev. -> miracolele lui Isus - a două parte -> discursurile lui Isus

   • puterea lui Dzeu a venit în mod direct în acest veac

2. Miracolele discipolilor lui Isus:

   • trimiterea celor 12 + trimiterea celor 70: delegat putere + proclamau “Împ. lui Dzeu sa apropiat de voi“

La fel ca și Matei: aspect dublu - Împărăția prezentă și viitoare

1. Împărăţia lui Dumnezeu ca realitate viitoare

   • conceptul despre 2 veacuri ca la Matei: acesta/viitor

   • veacul viitor asociat cu:

     1. viața veșnică

     2. Împ. lui Dzeu

     3. Mântuirea

   • consum. escatologică va fi publică, catastrofe, ordinea în creație (stele,..)

2. Împărăţia lui Dumnezeu escatologică descrisă ca un ospăţ

   • 3 pasage:

     1. lucratori ai fărădelegii sunt aruncați afară, iar ceilalți vor ședea la masă

     2. pilda celor poftiți la cină

     3. Cina Domnului: ,, Pregătesc Împ. ca să mânca’i și să beți la masa Mea”

3. Consumarea escatologică urmează să fie amânată – pilda minelor

   • Motivul pildei: pt. ca erau aproape de ierusalim și credeau că împ/ Dzeu are să se arate îndată

1. Ideea de „veacul acesta” şi „veacul viitor”

2. Împărăţia lui Dumnezeu vine în „veacul acesta” prin Isus

3. Intrarea în Împărăţie presupune efort şi împlinirea unor condiţii

4. La sfârşitul veacului va avea loc venirea Fiului Omului (consumarea escatologică)

5. Sfârşitul veacului va fi însoţit de semne prevestitoare

6. Împărăţia escatologică a lui Dumnezeu va fi inaugurată cu un ospăţ

1. Folosirea expresiei împ. lui Dzeu (5 ori) vs. împ. cerurulor (30ori) -> auditoriu iudaic

2. Împ. dinamică (minuni) dar tainică -> descoperire doar unui grup privilegiat

3. Raport între Biserică 1i Împărăție -> Biserica este instrument al împ. -> communitate creată de împ.

4. Accentul pe iminența venirii împ.

1. Folosirea expresiei împ. lui Dzeu -> 0x împ. cerurilor

2. Caracterul ascuns al împ. -> nu public

3. Raportul dintre <nvierea lui Isus & împ. -> natura spir. a împ.

4. Amânarea consumării escat. -> erau aproape de Ierusalim și credea că împ. are să se arate

• elevul unui învăţător

• Filosofii greci aveau discipolii

• Fariseii aveau discipolii

• Ioan bot. aveau discipolii

1. Spioni: Fariseii, Saducheii etc.

2. Oameni curioși: câștigul material

3. Ucenicii care îl urmau pe Isus doar în anumit călătorii: Maria, Marta etc. -> nu abandonaseră afaceriele etc.

4. Mulțimea discipolilor care l-au urma în toate călătoriile

5. Grupul celor 70 discipoli: trimiși 2 câte 2

6. Grupul celor 12

7. Petru, Iacov, Ioan: cercul intim - Ghețiman, schimbarea la față

1. Chemare lui Isus

2. Alegerea lui Isus

3. Rüspunsul voluntar al celui chemat

1. Loialitate şi fidelitate absolută faţă de Isus —> urăști mama și tatăl = pune pe locul doi

2. Purtarea crucii —> purtarea cruicii spre locul de execuție

3. Lepădare de sine —> renunțare la liber. personală

Matei:

• înțelegerea tainei împ. are nevoie de explicațiile lui Isus -> Ucenicii întreabă pe Isus cu privire la pilde (revenirea lui Ilie (Ioan Bot.), Pilda semanatorului)

Marcu

• ucenicii au înțeles doar anumite aspecte ale mesajului lui Isus —> nu au înțeles cele legate de slujirea lui mesianică

• învierea lui Isus aduce Iluminația lor

Luca

• ucenicii au avut o înțelegere parțială —> nu au înțeles învățătura legată de patimile și învierea Lui

• învierea lui Isus aduce Iluminația lor