Buffl

TNT

AP
by Andreas P.

Conceptul de împărăție în iudaism și în propăvăduirea lui Isus hristos, diferențele

1. Natura Împărăţiei: Politică vs. Spirituală

  • În Iudaism:

    • intervenţie decisivă a lui Dumnezeu în istorie,

    • restaurarea bunăstării politice a Israelului

    • eliberarea de sub dominaţia străină (romană)

    • Exista un puternic element naţionalist şi terestru.

  • Isus:

    • Împărăţia este prezentată ca o putere dinamică şi spirituală.

    • nu este un domeniu geografic delimitat, domnia lui Dumnezeu în inimile oamenilor

    • Isus a respins ideea instaurării Împărăţiei prin forţă sau sabie (viziunea zeloţilor), promovând în schimb calea păcii.

2. Momentul venirii: Viitor vs. „Deja, dar nu încă”

  • În Iudaism:

    • realitate viitoare -> descendent al lui David, fie ca o intervenţie apocaliptică ce va pune capăt veacului actual pentru a instaura „veacul viitor”.

    • rabini: Împ. deja prezentă prin Tora

  • Isus:

    • Împărăţia „a ajuns la voi” (este deja prezentă în persoana Sa şi prin minunile Sale)

    • dar va avea şi o împlinire escatologică la sfârşitul veacului. Ea invadează veacul vechi sub formă de „taină” înainte de victoria finală.

3. Vizibilitatea: Semne izbitoare vs. Caracter ascuns

  • În Iudaism:

    • semne cosmice spectaculoase care să anunţe „Ziua Domnului” şi instaurarea vizibilă a Împărăţiei.

  • Isus:

    • „nu vine în aşa fel ca să izbească privirile” (nu poate fi observată prin semne exterioare în prezent)

    • caracter ascuns, fiind comparată cu un grăunte de muştar sau cu aluatul – începuturi mici şi tainice care cresc din interior.

4. Condiţiile de intrare: Naţionalitate vs. Transformare etică

  • În Iudaism: Mulţi considerau că apartenenţa la poporul Israel (descendenţa din Avraam) şi respectarea rituală a Legii sunt suficiente pentru a avea parte de Împărăţie.

  • Isus:

    • condiţionată de o transformare etică radicală

    • pocăinţă (metanoia), de credinţă şi de o neprihănire care o depăşeşte pe cea a fariseilor.

    • Isus a subliniat că apartenenţa genealogică nu este suficientă şi că „vameşii şi ostaşii” pot intra în Împărăţie înaintea liderilor religioşi dacă se pocăiesc.

5. Raportul cu cei păcătoşi: Separare versus Coexistenţă

  • În Iudaism:

    • purificare imediată, prin care cei păcătoşi să fie eliminaţi, formându-se o comunitate pură a celor sfinţi.

  • Isus:

    • societate mixtă, unde „grâul” (fiii Împărăţiei) creşte împreună cu „neghina” (fiii celui rău). Separarea radicală este amânată până la consumarea escatologică


Author

Andreas P.

Information

Last changed